Cea mai cunoscută material existent pentru a utiliza pentru o improvizație este o melodie. O melodie poate fi folosită în multe feluri, dar cea mai evidentă este tehnica numită „variație”. Melodia este adesea păstrată la fel, dar notele suplimentare, mai rapide, sunt adăugate între notele melodice originale. Ca un pod, puteți adăuga mai mulți stâlpi, ornamente, lumini, dar podul în sine rămâne aceeași structură stabilă.,
mai jos puteți auzi”Wat zal men op den avond doen” de Jacob van Eyck. Mai întâi se cântă melodia. De la 00: 38 apare prima „variație”. La 01: 12 se pornește a doua variantă sau modo.
O mică explicație a ceea ce se întâmplă. Acestea sunt primele trei note din melodie originală:
http://www.thescrollensemble.com/wp-content/uploads/2016/10/eyck_example-een.wav
Într-o variantă, de ce nu schimba ritmul? În loc să spui copilul o dată, spune-l de două ori în aceeași perioadă de timp (un dispozitiv bine cunoscut în muzica pop).,
http://www.thescrollensemble.com/wp-content/uploads/2016/10/eyck_example-twee.wav
Poate că sună un pic plictisitor. Prin urmare, Jacob van Eyck a decis să schimbe modul în care sună notele adăugate: el adaugă două note inferioare în loc de aceeași dată. Aceste note inferioare sunt alese în așa fel încât să facă sunetul original al notei chiar mai frumos, mai plin.
http://www.thescrollensemble.com/wp-content/uploads/2016/10/eyck_example-drie.wav
Împreună, acestea formează o coardă, ca daca melodia nu mai este doar o singură persoană, dar câteva persoane care joacă împreună., În variantele ulterioare, Acest lucru duce la sentimentul că se formează o coardă totală, ca și cum ar fi cântată la pian sau chitară. Toate împreună notele ar suna cam așa:
http://www.thescrollensemble.com/wp-content/uploads/2016/10/eyck_example-vier-akkoorden.wav
Dar în Van Eyck „rupt” versiune sună astfel:
http://www.thescrollensemble.com/wp-content/uploads/2016/10/eyck_example-vijf-akkoord-gebroken.wav
Lasă un răspuns