Pneumocystis jiroveci rămâne un agent patogen fungic important într-o gamă largă de gazde imunocompromise. Rezervorul natural al infecției rămâne necunoscut. Pneumonia Pneumocystis jiroveci (PJP) se dezvoltă prin transmiterea sau reactivarea în aer a infecției tratate inadecvat. Grupurile nosocomiale de infecție au fost descrise printre gazdele imunocompromise. Pot apărea infecții subclinice sau colonizări., Pneumonia cu Pneumocystis apare cel mai frecvent în decurs de 6 luni de la transplantul de organe și cu imunosupresie intensificată sau prelungită, în special cu corticosteroizi. Infecția este, de asemenea, frecventă în timpul neutropeniei și a numărului scăzut de limfocite, cu hipogamaglobulinemie și după infecția cu citomegalovirus (CMV). Prezentarea clinică include, în general, febră, dispnee cu hipoxemie și tuse neproductivă. Modelele radiografice toracice sunt cel mai bine vizualizate prin scanare tomografie computerizată (CT) cu procese interstițiale difuze., Examenul de laborator evidențiază hipoxemie, valori serice crescute ale lacto-dehidrogenazei și valori serice crescute (1→3) ale β-D-glucanului. Diagnosticul Specific se realizează folosind epruvete respiratorii cu colorare imunofluorescentă directă; pot fi necesare proceduri invazive și sunt importante pentru a evita terapiile inutile. Amplificarea cantitativă a acidului nucleic este un adjuvant util pentru diagnostic, dar poate fi excesiv de sensibil. Trimetoprim-sulfametoxazol (tmp-SMX) rămâne medicamentul de alegere pentru terapie; alergia la medicamente trebuie documentată înainte de a recurge la terapii alternative., Corticosteroizii adjuvanți pot fi utili la începutul cursului clinic; reducerea agresivă a imunosupresiei poate provoca sindroame de reconstituire imună. Profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis (PJP) este recomandată și eficientă pentru persoanele imunocompromise din grupurile de risc cel mai frecvent afectate.
Lasă un răspuns